dexonline

info

3 intrări

10 definiții

Explicative DEX

jupăit², ~ă a [At: MDA ms / V: jop~ / Pl: ~iți, ~e / E: jupăi] (Reg) Bătut.

jupăit¹ sn [At: MDA ms / V: jop~ / Pl: (rar) ~uri / E: jupăi^[1]] (Reg) 1 Bătaie. 2 Lovire. modificată

În original jongla, fără legătură cu jupăit. — gall

jopăi v vz jupăi

jopăit², ~ă a vz jupăit²

jopăit¹ sn vz jupăit¹

jupăi [At: SBIERA, P. 288/9 / V: jop~ / Pzi: ~esc / E: jap¹] (Reg) 1 vt A bate. 2 vi A lovi.

JUPĂI, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A bate, a lovi. Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. ◊ Intranz. Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198.

JUPĂI, jupăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a lovi. – Din jap.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

Arhaisme și regionalisme

jopăi, jopăi, vb. IV (reg.) a lovi, a îmblăti, a bate.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

jupăi, jupăi, vb. IV (reg.) a bate (pe cineva), a lovi.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: jupăit (adj.)

jupăit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	jupăit	jupăitul jupăitu‑	jupăită	jupăita
nominativ-acuzativ	plural	jupăiți	jupăiții	jupăite	jupăitele
genitiv-dativ	singular	jupăit	jupăitului	jupăite	jupăitei
genitiv-dativ	plural	jupăiți	jupăiților	jupăite	jupăitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

jopăit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	jopăit	jopăitul	jopăită	jopăita
nominativ-acuzativ	plural	jopăiți	jopăiții	jopăite	jopăitele
genitiv-dativ	singular	jopăit	jopăitului	jopăite	jopăitei
genitiv-dativ	plural	jopăiți	jopăiților	jopăite	jopăitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

arată variantele

Intrare: jupăit (s.n.)

jopăit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	jopăit	jopăitul
nominativ-acuzativ	plural	jopăituri	jopăiturile
genitiv-dativ	singular	jopăit	jopăitului
genitiv-dativ	plural	jopăituri	jopăiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

jupăit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	jupăit	jupăitul jupăitu‑
nominativ-acuzativ	plural	jupăituri	jupăiturile
genitiv-dativ	singular	jupăit	jupăitului
genitiv-dativ	plural	jupăituri	jupăiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

Intrare: jupăi

jupăi¹ (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) jupăi	jupăire	jupăit jupăitu‑	jupăind jupăindu‑	singular	plural
		(a) jupăi	jupăire	jupăit jupăitu‑	jupăind jupăindu‑	jupăiește	jupăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	jupăiesc	(să) jupăiesc	jupăiam	jupăii	jupăisem
	a II-a (tu)	jupăiești	(să) jupăiești	jupăiai	jupăiși	jupăiseși
	a III-a (el, ea)	jupăiește	(să) jupăiască	jupăia	jupăi	jupăise
plural	I (noi)	jupăim	(să) jupăim	jupăiam	jupăirăm	jupăiserăm jupăisem
	a II-a (voi)	jupăiți	(să) jupăiți	jupăiați	jupăirăți	jupăiserăți jupăiseți
	a III-a (ei, ele)	jupăiesc	(să) jupăiască	jupăiau	jupăiră	jupăiseră

jupăi² (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a tranzitiv

verb (VT343) Surse flexiune: DAR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) jupăi	jupăire	jupăit jupăitu‑	jupăind jupăindu‑	singular	plural
		(a) jupăi	jupăire	jupăit jupăitu‑	jupăind jupăindu‑	jupăie	jupăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	jupăi	(să) jupăi	jupăiam	jupăii	jupăisem
	a II-a (tu)	jupăi	(să) jupăi	jupăiai	jupăiși	jupăiseși
	a III-a (el, ea)	jupăie	(să) jupăie	jupăia	jupăi	jupăise
plural	I (noi)	jupăim	(să) jupăim	jupăiam	jupăirăm	jupăiserăm jupăisem
	a II-a (voi)	jupăiți	(să) jupăiți	jupăiați	jupăirăți	jupăiserăți jupăiseți
	a III-a (ei, ele)	jupăie	(să) jupăie	jupăiau	jupăiră	jupăiseră

jopăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) jopăi	jopăire	jopăit jopăitu‑	jopăind jopăindu‑	singular	plural
		(a) jopăi	jopăire	jopăit jopăitu‑	jopăind jopăindu‑	jopăiește	jopăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	jopăiesc	(să) jopăiesc	jopăiam	jopăii	jopăisem
	a II-a (tu)	jopăiești	(să) jopăiești	jopăiai	jopăiși	jopăiseși
	a III-a (el, ea)	jopăiește	(să) jopăiască	jopăia	jopăi	jopăise
plural	I (noi)	jopăim	(să) jopăim	jopăiam	jopăirăm	jopăiserăm jopăisem
	a II-a (voi)	jopăiți	(să) jopăiți	jopăiați	jopăirăți	jopăiserăți jopăiseți
	a III-a (ei, ele)	jopăiesc	(să) jopăiască	jopăiau	jopăiră	jopăiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

jupăit, jupăităadjectiv

1. regional Bătut. MDA2

sinonime: bătut

etimologie:

jupăi MDA2

jopăit, jopăiturisubstantiv neutru

regional

1. Bătaie. MDA2

sinonime: bătaie
2. Lovire. MDA2

sinonime: lovire

etimologie:

jupăi MDA2

jupăi, jupăiescverb

1. regional Bate, lovi. MDA2 DLRLC DLRM

sinonime: bate lovi
- format_quote Au prins a-l jupăi. SBIERA, P. 288. DLRLC
- format_quote intranzitiv Jupăia-ntr-însul ca-ntr-un snop de paie. SBIERA, P. 198. DLRLC

etimologie:

jap MDA2 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.