JULÍ, julesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A JULÍ ~ésc tranz. (pielea, diferite organe) A face să se julească; a zdreli. /<bulg. žulja
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE JULÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A se răni ușor la suprafață; a se zdreli; a se jupui. /<bulg. žulja
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
JULÍ vb. a (se) jupui, a (se) zdreli, a (se) zgâria, (pop.) a (se) beli, a (se) stropși, (înv. și reg.) a (se) rujdi, (prin Olt.) a (se) mezdri. (Și-a ~ pielea de la deget.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
julí (julésc, julít), vb. – A răni ușor, a zdreli. – Mr. julesc, julire, megl. dejulés. Sl. *žuliti, cf. sl. sŭžuliti „a tăia”, bg. zŭljă, sb., cr., slov. žuliti (Cihac, II, 161; DAR). – Der. julitură, s. f. (rană ușoară, zdrelitură).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
julí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 sg. și pl. juleáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
juli, julesc v. t. a fura.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink