JUISÁRE, juisări, s. f. Acțiunea de a juisa și rezultatul ei. [Pr.: ju-i-] – V. juisa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

JUISÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a juisa și rezultatul ei; petrecere, veselire. [Pron. ju-i-. / < juisa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

juisáre s. f. (sil. ju-i-), g.-d. art. juisării; pl. juisări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JUISÁ, juisez, vb. I. Intranz. A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouir (după juisor).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A JUISÁ ~éz intranz. A se bucura din plin de plăcerile vieții; a avea plăceri vii. /<fr. jouir
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JUISÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A se bucura, a profita de plăcerile vieții. [Pron. ju-i-. / cf. fr. jouir].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

JUISÁ vb. intr. 1. a se bucura, a profita de plăcerile vieții. 2. a simți plăcerea maximă a actului sexual, a avea orgasm. (după fr. jouir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

juisá vb. (sil. ju-i-), ind. prez. 3 sg. și pl. juiseáză; conj. prez. 3 sg. și pl. juiséze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink