9 definiții pentru jubileu (pl. jubilee), jubileu (pl. jubileuri)   declinări

JUBILÉU, jubilee, s. n. Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. — Din fr. jubilé, lat. jubilaeus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

JUBILÉU, jubilee, s. n. Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. – Din fr. jubilé, lat. jubilaeus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

jubiléu s. n., art. jubiléul; pl. jubilée
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

JUBILÉU ~e n. 1) înv. Sărbătoare celebrată de vechii evrei la fiecare cincizeci de ani. 2) Aniversare a unui număr rotund de ani de la producerea unui eveniment important în viața unei persoane, colectivități, instituții. /<fr. jubilé, lat. jubilaeus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JUBILÉU s.n. 1. Sărbătoare pe care vechii evrei o prăznuiau la fiecare cincizeci de ani. 2. Anul în care, o dată la douăzeci și cinci de ani, papa acorda credincioșilor catolici o indulgență plenară. 3. Sărbătoare în onoarea unei persoane care deține de cincizeci de ani o funcție; aniversare a cincizeci de ani, (p. ext.) a unui număr rotund de ani de la un eveniment, de la înființarea unei instituții etc. 4. Cântec al populației de culoare din S.U.A. caracterizat prin referiri la un viitor fericit, liber. [Pron. -leu, pl. -ee (pron. -le-e), -euri. / < fr. jubilé, cf. lat. iubilaeus, ebr. yobel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

JUBILÉU s. n. 1. sărbătoare pe care vechii evrei o prăznuiau la fiecare 50 de ani de la un eveniment. 2. anul în care, o dată la 25 de ani, papa acorda credincioșilor catolici o indulgență plenară. 3. sărbătoare în onoarea unei persoane care deține de 50 de ani o funcție; aniversare a 50 de ani; (p. ext.) a unui număr rotund de ani de la un eveniment. 4. cântec al populației de culoare din SUA prin referiri la un viitor fericit, liber. (< fr. jubilé, lat. iubilaeus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

jubiléu s. n., art. jubiléul; pl. jubilée
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jubileu n. 1. sărbătoare în vechime la Evrei, odată la 50 de ani, când se iertau datoriile și se da libertate sclavilor; 2. la Catolici, al 25-lea an când Papa dă credincioșilor indulgență plenară; 3. festivitate cu ocaziunea împlinirii a 50 ani de căsătorie.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

* jubiléŭ n., pl. ee (lat. jubilaeus, d. ebr. ĭóbel, sunet de corn, pin care se anunța jubileu). La vechiĭ Jidanĭ, o solemnitate celebrată la cîte 50 de anĭ, cînd se iertaŭ datoriile și se liberaŭ sclaviĭ. La catolicĭ, indulgență deplină, solemnă și generală acordată de papĭ la început (la 1300) la cîte 100 de anĭ, apoĭ la cîte 50 de anĭ, ĭar azĭ la cîte 25 de anĭ, și, pin excepțiune, și la alte epocĭ în anumite ocaziunĭ. Obișnuit, sărbătoare aniversară solemnă (nu numaĭ la împlinirea a 50 de anĭ): jubileu de 40 de anĭ de domnie a regeluĭ Carol I al Româniiĭ (1906).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink