JONCȚIUNE, joncțiuni, s. f. Legătură, unire; (concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părți, unor elemente etc. ♦ (Electron.) Zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducție ale unui semiconductor, între doi semiconductori sau între un metal și un semiconductor. ♦ (Lingv.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele unei propoziții sau fraze, care constă în legarea lor prin cuvinte ajutătoare. ♦ (Mil.) Loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități militare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. jonction.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

JONCȚIÚNE ~i f. 1) Punere în contact a unor părți, elemente sau lucruri. 2) Loc unde se realizează acest contact; punct de legătură. [Sil. jonc-ți-u-] /<fr. jonction, lat. jonctio
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JONCȚIÚNE s.f. Legătură, unire. ♦ (Concr.) Locul unde se face o legătură; junctură. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. jonction, lat. junctio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

JONCȚIÚNE s. f. 1. legătură, unire, cuplare; locul unde se face o legătură; junctură. 2. element de circuit care realizează contactul între doi semiconductori diferiți. 3. legare prin coordonare sau subordonare a elementelor unei propoziții ori fraze cu ajutorul unor instrumente gramaticale, sau al altor cuvinte cu funcție de relație. ◊ (mil.) loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități. (< fr. jonction)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

JONCȚIÚNE s. împreunare, unire. (~ a două armate.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

joncțiúne s. f. (sil. jonc-ți-u-), g.-d. art. joncțiúnii; pl. joncțiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink