JOJOBA s. f. arbore, originar din Mexic, din ale căror semințe se extrage un ulei asemănător cu cel de cașalot. (< fr. jojoba)

jojoba s. (bot.) ◊ „Jojoba. Este vorba de un arbore, originar din Mexic, cu numele științific de Simmondsia chinensis. Specialiștii au constatat că din semințele de jojoba se poate extrage un ulei cu aceleași proprietăți valoroase ca ale uleiului de cașalot.” Sc. 10 X 78 p. 3. ◊ „Jojoba este o plantă originară din Mexic [...]” I.B. 27 XI 85 p. 4; v. și Sc. 19 VII 81 p. 5 (din fr. jojoba; cf. sp., amerind. jobo; LI 83) corectat(ă)

+jojoba s. f., g.-d. art. jojobei; pl. jojobe

JOJÓBA (cuv. sp.) subst. Arbust sempervirescent (Simmondsia chinensis), din familia buxaceelor, originar din California și N Mexicului, atingând o înălțime de c. 2,4 m. Are frunze pieloase, flori mici fără petale, iar fructele asemănătoare ghindei, conțin 1-3 semințe. Uleiul extras din semințe este folosit în cosmetică, medicină, ca lubrifiant, în industria lacurilor și alimentară.