jodler sn [At: DN³ / P: io~ / Pl: ~e / E: fr jodler, ger jodeln] Cântec popular al locuitorilor din Alpi, în special al tirolezilor, în maniera jodel.

JODLER s.n. invar. Cîntec popular al locuitorilor din Alpi, în special al tirolezilor. [Pron. iodler. / < germ., fr., engl. jodler < germ. jodeln – a cînta jodel].

jodler s. n. (cuv. germ.) Cântec popular din Tirol ◊ „Grupuri de schiori se îndreaptă spre teleferic, tineri, numeroși, veseli, exuberanți, se bat cu zăpadă, lansează «jodlere» spre tării, râd și cântă.” Sp. 28 XII 84 p. 2 [pron. iodler] (DEX, DN3)

jodler (cuv. germ. [iodler]), denumire dată unui fel de a cânta, specific Tirolului elvețian, întâlnit însă și în Tirolul austriac și în Bavaria, în care textul propriu-zis este executat prin alternanță cu anumite silabe ce se pronunță într-un mod particular și specific acestor zone folclorice. Execuția poartă denumirea de Jodeln și constă din trecerea pe parcursul cântării a silabelor de la registrul (1) grav la cel acut (voce de cap), realizând un fel de sughițuri. V. hăulit.

JODLER [jódler] (cuv. germ.) s. n. Denumire dată unui anumit mod de a cânta, specific muntenilor din Tirol, Bavaria și Elveția, constând într-o vocalizare fără cuvinte care trece frecvent de la registrul normal al vocii la falset.