jirbiuță¹ sf [At: ECONOMIA, 221/4 / P: ~bi-u~ / V: jărăb~, jârâb~ / Pl: ~țe / E: jirebie¹ + -uță] (Țes; reg) 1-2 (Șhp) Jirebie¹ (1) (mică). 3-4 (Plasă sau) pânză a ițelor.

jirbiuță² sf [At: I. IONESCU, D. 204 / P: ~bi-u~ / V: jârghi~, jer~, jereb~, jerghi~, ~rghi~ / Pl: ~țe / E: jirebie² + -uță] 1-6 (Reg; șhp) Jirebie² (1-3) (mică).

JIRBIUȚĂ, jirbiuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui jirebie¹. [Pr.: -bi-u-]

jărăbiuță sf vz jirbiuță¹

jârâbiuță sf vz jirbiuță¹

jârghiuță sf vz jirbiuță²

jerbiuță sf vz jirbiuță²

jerebiuță sf jirbiuță²

jerghiuță sf vz jirbiuță²

jirghiuță sf vz jirbiuță²

jârghiuță f. Mold. jurubiță: rostul pânzei e de zece jârghiuțe. [V. jirebie].