jintuire sf [At: DA / V: jân~ / Pl: ~ri / E: jintui] (Reg) 1 Frământare a cașului pentru a scoate zer Si: jintă (1), jintuială (1), jintuit¹ (1). 2 (Fig) Stoarcere a cuiva de avere Si: jintuit¹ (2). 3 (Fig) Bătaie dată cuiva Si: jintuit¹ (3). 4 Aducere a cuiva la ordine Si: jintuit¹ (4). 5 Ungere a hainelor cu un fel de unt pentru a le feri de insecte Si: jintuit¹ (5). 6 Scormonire a focului Si: jintuit¹ (6). 7 Spargere a cărbunilor în foc Si: jintuit¹ (7). 8 Clătinare a unui vas pentru ca lichidul din el să se amestece bine Si: jintuit¹ (8). 9 Scurgere a unui lichid dintr-un vas în altul Si: jintuit¹ (9). 10 Întoarcere a verzei în butoi pentru a se înăcri Si: jintuit¹ (10).

JINTUIRE, jintuiri, s. f. Acțiunea de a jintui și rezultatul ei; stoarcerea cașului de zer.

JINTUI, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jintui] – Cf. jintiță.

jântui v vz jintui

jântuire sf vz jintuire

jentui v vz jintui

jintui vt [At: PAMFILE, I. C. 34 / V: jân~, jen~ / Pzi: ~esc, jintui / E: ns cf jintiță] (Reg) 1 A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. 2 (Fig) A stoarce pe cineva de avere. 3 (Fig) A bate pe cineva. 4 A aduce pe cineva la ordine Si: a muștrului. 5 A unge hainele cu un fel de unt pentru a le apăra de insecte. 6 A scormoni focul. 7 A sparge cărbunii din foc. 8 (Pan) A clătina mereu un vas pentru ca lichidul din el să se amestece bine. 9 A scurge lichidul dintr-un vas în altul. 10 A întoarce varza din butoi pentru a se înăcri.

❍JĂNTUI = JINTUI.

JINTUI (-uesc) vb. tr. 🐑 1 A stoarce janțul ¶ 2 A luă urda ce se formează deasupra în căldarea în care s’a pus zărul să fiarbă.

JINTUIT I. adj. p. JINTUI. II. sbst. 🐑 1 👉 JANȚ ¶ 2 Faptul de a jintui.

JINTUI, jintuiesc (jintui), vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. – Cf. jintiță.

JINTUI, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frămînta cașul pentru a-l stoarce de zerul rămas după strecurat.

JINTUIT², -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Frămîntat și stors de zer. – V. jintui.

A JINTUI ~iesc tranz. (cașul) A stoarce pentru a separa de zerul rămas după strecurat. /cf. jintiță

jintuì v. 1. a stoarce cașul de janț; 2. fig. a bate și a stoarce de avere.

jintuĭésc v. tr. (d. jintiță). Bat laptele închegat cu jintălău și-l pun la scurs în sac. Pritocesc moarea (Trans. Viciu).

jintuire (frământare a cașului) s. f., g.-d. art. jintuirii; pl. jintuiri

jintuire (frământare a cașului) s. f., g.-d. art. jintuirii; pl. jintuiri

jintuire s. f., g.-d. art. jintuirii; pl. jintuiri

jintui (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiesc, 3 sg. jintuiește, imperf. 1 jintuiam; conj. prez. 1 sg. să jintuiesc, 3 să jintuiască

jintui (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiesc, imperf. 3 sg. jintuia; conj. prez. 3 să jintuiască

jintui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiesc, imperf. 3 sg. jintuia; conj. prez. 3 sg. și pl. jintuiască

JINTUIRE s. jintuială, jintuit. (~ a cașului.)

jintuire s.f. jintuială, jintuit. Prin jintuire, cașul se stoarce de zer.

JINTUIRE s. jintuială, jintuit. (~ a cașului.)

jintui vb. IV. tr. I (compl. indică cașul) a murseca. A jintuit cașul de zerul rămas după strecurare. II fig. (rar) 1 (compl. indică ființe) v. Atinge. Bate. Lovi. 2 (compl. indică oameni) v. Extorca. Jecmăni. Jefui. Jumuli. Jupui. Mulge. Scurge. Stoarce. Suge.

jintuire, s.f. (pop.) 1. stoarcerea cașului de zer prin frământare. 2. amestecarea unui lichid prin clătinarea vasului în care e pus. 3. (fig.) bătaie. 4. (fig.) stoarcerea unui om de avere de către cineva.

jintui, jintuiesc, vb. IV (pop.) 1. a stoarce cașul de zer, frământându-l pe crintă cu mâinile. 2. a clătina un vas cu lichid, pentru ca acesta să se mestece. 3. (fig.) a bate. 4. (fig.) a stoarce de avere (pe cineva).