jimbí pers. 3 sg. jimbéște, vb. IV (reg.) (despre dinți) a cădea. 2. a-și strâmba gura; a zâmbi; a omizi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

JIMBÍ, jimbésc, vb. IV. (Mold.) A zâmbi. (cf. zâmbi)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink