jilovete sm vz jilăvete

jălăvete sm vz jilăvete

jilăvete sm [At: ȚICHINDEAL, F. 110 / V: jăl~, ~lov~, jirov~ / Pl: ~veți / E: jilav + -ete] (Ban) 1 Ciomag. 2 Retevei. 3 Prăjină lungă Si: jiloveață (3). 4 Lemn smuls din gard pentru a bate pe cineva Si: jiloveață (4).

jiloveată sf vz jiloveață

jiloveață sf [At: RETEGANUL, P. I, 74 / V: ~ată / Pl: ~ețe / E: jilav + -eață] (Ban) 1 Ciomag. 2 Retevei. 3-4 Jilăvete (3-4).

jirovete sm vz jilăvete

❍JILĂVETE sm. Olten. Băn. Reteveiu de lemn, scurtătură: au apucat carii bîte, carii prăjini, carii cîte un ~ (țich.).

❍JILOVEAȚĂ (pl. -ețe) sf. Olten Trans. = JILĂVETE: cum găta aceste vorbe, jiloveața se puse pe el și-l lovea peste cap, peste spate... și peste unde ajungea (ret.).

JILOVEAȚĂ, jilovețe, s. f. (Reg.) Jilăvete. – Din jilăv[ete] + suf. -eață.

jilăvete (reg.) s. m., pl. jilăveți

jilăvete (reg.) s. m., pl. jilăveți

jilăvete s. m., pl. jilăveți

JILĂVETE s. v. bâtă, ciomag, măciucă, retevei, scurtătură.

jilăvete s.n. (reg.) 1 v. Bâtă. Ciomag. Măciucă. Par. 2 v. Retevei. Scurtătură.

jilăvete s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ. RETEVEI. SCURTĂTURĂ.

jilovete, jiloveți, s.m. (reg.) V. jilăvete.

jiloveată, jilovete, s.f. (reg.) V. jilăvete.

jirovete s.m. (reg.) bâtă noduroasă, zdravănă.