10 definiții pentru jib

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jib, ~ă [At: PAȘCA, GL. / V: jâb / Pl: ~i, ~e / E: mg zsib „comediant”] (Trs) 1 a (D. o persoană sau un lucru) Bine dezvoltat. 2 a (Pex) Puternic. 3 a (Pex) Mare. 4 av Foarte mult. 5 av Repede.

JIB, -Ă, jibi, -e, adj. (Reg.) Bine dezvoltat, zdravăn. ♦ (Adverbial) Mult, foarte mult. – Comp. magh. zsib.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jib (jibă), adj. – (Trans. de Nord) Puternic, voinic, robust. Origine necunoscută. După DAR, din mag. zsib „actor comic”; după Drăganu, Dacor., IX, 209, din rut., rus. živ „viu”. Ambele soluții par improbabile și dificile din punct de vedere fonetic. Ar putea fi mai curînd o alterare, deși dificil de explicat, a lui jid, cu sensul de „gigant”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jib1, adv. (reg.) 1. Mult, foarte mult. 2. Repede.

jib2, jibă, adj. (reg.) Bine dezvoltat, tare, puternic, zdravăn, mare.

jib, (jâb), adv. – (reg.) 1. Tare: „Când îs supărată jib / Atunci fac voie și râd” (Țiplea, 1906: 450). „Zî mai jâb, n-aud bine” (Budești). În toate localitățile din Țara Maramureșului circulă în paralel cu sin. tare (ALRRM, 1969: 64). 2. Repede: „Mă duc mai jib” (Giulești). Sin.: „mă duc fuga” (ALRRM, 1969: 138). 3. (cu rol adjectival) În expr. tare jib „mult, rău”. Țiplea (1906) indică și jib, jibă „mare”. ♦ (onom.) Jâbucu, poreclă în Rohia (Lăpuș). (Trans. de Nord, Maram., inclusiv în Maramureșul din dreapta Tisei.). – Et. nec. (DER); din magh. zsib „actor comic” (DA, cf. DER; Gh. Radu, 1970; DEX, MDA); din ucr. živ „viu” (Drăganu) sau ucr. žibo.

jib, (jâb), adv. – 1. Tare: „Când îs supărată jib / Atunci fac voie și râd” (Țiplea 1906: 450). „Zî mai jâb n-aud bine” (Budești). În toate localitățile din Țara Maramureșului circulă în paralel cu sin. tare (ALR 1969: 64). 2. Repede. „Mă duc mai jib” (Giulești). Se mai utilizează: „mă duc fuga” (ALR 1969: 138). 3. Cu rol adjectival. În expr. tare jib „mult, rău”. Țiplea (1906) indică și jib, jibă „mare”. Jâbucu, poreclă în Rohia-Lăpuș. – Din magh. zsib „actor comic” (DA; Gh. Radu 1970, MDA); Din ucr. živ „viu” (Drăganu) sau ucr. žibo.

jâb, adv. – v. jib („tare”).

Intrare: jib
jib adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jib
  • jibul
  • jibu‑
  • ji
  • jiba
plural
  • jibi
  • jibii
  • jibe
  • jibele
genitiv-dativ singular
  • jib
  • jibului
  • jibe
  • jibei
plural
  • jibi
  • jibilor
  • jibe
  • jibelor
vocativ singular
plural
jâb adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jâb
  • jâbul
  • jâbu‑
  • jâ
  • jâba
plural
  • jâbi
  • jâbii
  • jâbe
  • jâbele
genitiv-dativ singular
  • jâb
  • jâbului
  • jâbe
  • jâbei
plural
  • jâbi
  • jâbilor
  • jâbe
  • jâbelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jib, jiadjectiv

regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.