Forma jeruitor este o variantă a lui jăruitor.
8 definiții pentru jăruitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
jăruitor sn [At: PAȘCA, GL. / V: jârăi~, jertu~, jer~ / Pl: ~oare / E: jar + -uitor] (Trs) 1 Prăjină cu care se scormonește focul în cuptor. 2 (Pan) Bucată de lemn cu care se îndoaie pânza de-a lungul.
jârăitor sn vz jăruitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jertuitor sn vz jăruitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jeruitor sn vz jăruitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
jăruitor s.n. (gosp.; reg.) v. Cociorvă.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
JERUITOR s. v. cociorvă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jeruitor s. v. COCIORVĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
jăruitor (jeruitor), jăruitoare, s.n. (reg.) băț crăpat în două la un capăt, cu care se scormonește în jar sau „se jeruiește” pânza; cociorbă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: jăruitor
jăruitor substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
jârăitor substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
jertuitor substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
jeruitor substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
jăruitor, jăruitoaresubstantiv neutru
regional
- 1. Prăjină cu care se scormonește focul în cuptor. MDA2
- 2. Bucată de lemn cu care se îndoaie pânza de-a lungul. MDA2
etimologie:
- jar + -uitor. MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.