jerpelire sf [At: TELEOR, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: jerpeli] 1 (Îrg) Jefuire. 2 Uzare. 3 Degradare. 4 Stricare.

jerpeli [At: DA / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vt (Îrg) A jefui (1). 2-3 vtr (D. îmbrăcăminte, cărți etc.) A (se) învechi și a (se) rupe Si: a (se) uza, a (se) zdrențui. 4-5 vtr A (se) degrada. 6-7 vtr A (se) strica.

JERPELI (-elesc) vb.tr. și refl. A (se) face sdrențe, a (se) rupe de tot, ca o sdreanță [comp. jerpan].

JERPELIT adj. p. JERPELI. Sdrențăros, rupt.

JERPELI, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se zdrențui.

A SE JERPELI se ~ește intranz. (mai ales despre obiecte din piele, despre îmbrăcăminte și încălțăminte) A se învechi, pierzându-și aspectul prin întrebuințare excesivă; a se uza; a se ponosi. /Orig. nec.

A JERPELI ~esc tranz. A face să se jerpelească; a uza; a ponosi. /Orig. nec.

jărchelésc V. jărpelesc.

jărpelésc și jărchelésc (mă) v. refl. (var. din jărcănesc). Est. Mă rup, mă sfîșiĭ, vorbind de haĭne, cărțĭ, mobile ș.a. – Și jerp- (vest).

jerpelésc V. jărpelesc.

jerpelire s. f., g.-d. art. jerpelirii

jerpelire s. f., g.-d. art. jerpelirii

jerpelire s. f., g.-d. art. jerpelirii

jerpeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelesc, 3 sg. jerpelește, imperf. 1 jerpeleam; conj. prez. 1 sg. să jerpelesc, 3 să jerpelească

jerpeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelesc, imperf. 3 sg. jerpelea; conj. prez. 3 să jerpelească

jerpeli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelesc, imperf. 3 sg. jerpelea; conj. prez. 3 sg. și pl. jerpelească

jerpelire s.f. 1 rupere, zdrențuire. Vechimea și purtarea îndelungată explică jerpelirea paltonului. 2 (înv. și reg.) v. Jaf. Jefuire. Jefuit¹. Pradă. Prădare. Prădat¹. Rapt.

JERPELI vb. v. zdrențui.

jerpeli vb. IV. 1 refl. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) a se rupe, a se zdrențui. Multe dintre haine i s-au jerpelit. 2 tr. (înv. și reg.; compl. indică așezări omenești, ținuturi, țări etc.) v. Jefui. Prăda.

JERPELI vb. a se zdrențui. (Haina s-a ~.)