jenșen s.m. v. ginseng.

jenșen s. n. (cuv. chinez; bot.) ◊ „Industria farmaceutică chineză a început să producă noi medicamente eficiente împotriva bronșitei cronice și astmatice; este vorba de un spray preparat pe bază de jenșen, plantă care crește abundent în China [...]” Săpt. 10 XII 76 p. 2. ◊ „Jenșenul, plantă agricolă? Cercetătorii din Extremul Orient sovietic au trecut la cultivarea unui soi de jenșen de mare productivitate [...]” Sc. 7 VII 81 p. 5. ◊ „În taigaua ussuriană a fost descoperită o rădăcină de jenșen cu o greutate de 390 de grame.” Sc. 1 XI 82 p. 3 (C. Lupu în SCL 6/84 p. 54)

JENSEN [dʒení], Johannes Hans Daniel (1907-1973), fizician german. Prof. univ. la Hamburg, Hanovra, Heidelberg, New York, Pasadena ș.a. A elaborat, în același timp cu Maria Goeppert-Mayer (dar independent), modelul nuclear în pături. Premiul Nobel pentru fizică (1963), împreună cu M. Goeppert-Mayer ȘI E.P. Wigner.

JENSEN [jénsən], Johannes Wilhelm (1873-1950), scriitor danez. Unul dintre creatorii literaturii daneze moderne. Nuvele în care evocă Iutlanda natală, remarcabile prin expresivitatea stilului („Povestiri din Himmerland”). Romanul istoric cu caracter simbolic „Căderea regelui”. Cicluri epice, mitologice și eseistice, prezentând istoria civilizației umane („Lunga călătorie”, „Mituri”). A reînnoit lirica daneză printr-o poezie densă și modernistă ca expresie („Poezii”, „Anotimpuri”). Premiul Nobel pentru literatură (1944).

SANDFELD (JENSEN), Kristoffer (1873-1942), lingvist danez. Specialist în romanistică; s-a ocupat de limba română („Sintaxa română”, în colab.) și de elementele comune limbilor balcanice („Dispariția infinitivului în română și în limbile balcanice”, „Lingvistică balcanică”). Lucrări de lexicografie. M. coresp. al Acad. Române (1911).