17 definiții pentru jeler

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JELER, jeleri, s. m. Nume dat în Evul Mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér.

jeler sm [At: ENC. ROM. / V: jăl~, ~eariu, jil~, jileriu, jilier, ziler[1] / Pl: ~i / E: mg zsellér] (Trs; iuz; în Evul Mediu) 1 Țăran fără pământ sau cu pământ puțin, care muncea pe moșiile nobililor, dar care nu avea regimul juridic al iobagilor. 2 Om așezat pe moșia altuia.

  1. Varianta nu figurează (cu acest sens) ca intrare. — gall

JELER, jeleri, s. m. Nume dat în evul mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér.

JELER ~i m. (în evul mediu în Transilvania) Țăran fără pământ sau cu pământ puțin, care muncea pe pământurile nobililor, dar care avea alt statut juridic decât iobagii. /<ung. zseller

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jeler (jeleri), s. m. – Iobag, șerb. Mag. zsellér (Cihac, II, 509; DAR), din germ. Siedler, cf. sb. želir (Miklosich, Slaw. Elem., 22). În Trans., înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jeler, jeleri, s.m. – (reg.; arh.) 1. Nume dat (în Transilvania) în Evul Mediu țăranilor care munceau pe pământurile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor: țăran dependent; porțieș (Dăncuș, 1986). 2. Om așezat pe pământul (sau în casa) altuia; colonist; chiriaș: „A fost o femeie și-a șezut jelăriță într-o casă pustie” (Bilțiu, 1999: 383). ♦ (onom.) Jeler, nume de familie (20 de persoane cu acest nume în Maramureș, în 2007). – Din magh. zsellér „răzeș” (Cihac, DA, cf. DER; DEX, MDA), din germ. Siedler, cf. srb. želir (Miklosich, cf. DER).

jeler, -i, s.m. – 1. Nume dat (în Transilvania) în Evul Mediu țăranilor care munceau pe pământurile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor: Țăran dependent; porțieș (Dăncuș 1986). 2. Om așezat pe pământul (sau în casa) altuia; colonist; chiriaș: „A fost o femeie și-a șezut jelăriță într-o casă pustie” (Bilțiu 1999: 383). – Din magh. zsellér (< germ. Siedler).

jeleariu s.m. (înv.) V. jeler.

jileriu s.m. (înv.) V. jeler.

Intrare: jeler
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeler
  • jelerul
  • jeleru‑
plural
  • jeleri
  • jelerii
genitiv-dativ singular
  • jeler
  • jelerului
plural
  • jeleri
  • jelerilor
vocativ singular
  • jelerule
  • jelere
plural
  • jelerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăler
  • jălerul
plural
  • jăleri
  • jălerii
genitiv-dativ singular
  • jăler
  • jălerului
plural
  • jăleri
  • jălerilor
vocativ singular
  • jălerule
  • jălere
plural
  • jălerilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeleariu
  • jeleariul
  • jeleariu‑
plural
  • jelearii
  • jeleariii
genitiv-dativ singular
  • jeleariu
  • jeleariului
plural
  • jelearii
  • jeleariilor
vocativ singular
  • jeleariule
plural
  • jeleariilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jiler
  • jilerul
plural
  • jileri
  • jilerii
genitiv-dativ singular
  • jiler
  • jilerului
plural
  • jileri
  • jilerilor
vocativ singular
  • jilerule
  • jilere
plural
  • jilerilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jileriu
  • jileriul
  • jileriu‑
plural
  • jilerii
  • jileriii
genitiv-dativ singular
  • jileriu
  • jileriului
plural
  • jilerii
  • jileriilor
vocativ singular
  • jileriule
plural
  • jileriilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jilier
  • jilierul
plural
  • jilieri
  • jilierii
genitiv-dativ singular
  • jilier
  • jilierului
plural
  • jilieri
  • jilierilor
vocativ singular
  • jilierule
  • jiliere
plural
  • jilierilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ziler
  • zilerul
  • zileru‑
plural
  • zileri
  • zilerii
genitiv-dativ singular
  • ziler
  • zilerului
plural
  • zileri
  • zilerilor
vocativ singular
  • zilerule
  • zilere
plural
  • zilerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jeler, jelerisubstantiv masculin

  • 1. Nume dat în Evul Mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX
  • 2. regional ieșit din uz în Evul Mediu Om așezat pe moșia altuia. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.