JARIȘTE, jariști, s. f. 1. (Înv.) Jar¹; foc; p. ext. vatră. 2. Loc pustiit de foc. ♦ Pădure arsă pe locul căreia se dezvoltă o nouă vegetație lemnoasă. – Jar¹ + suf. -iște.

jariște sf [At: DOSOFTEI, V. S. 112/1 / V: jăr~, jârâște, jer~ / Pl: ~ti / E: jar + -iște] 1 (Îrg) Jar (1). 2 Foc. 3 (Pex) Vatră. 4 (Spc) Loc unde se face o jertfă. 5 (Fig) Arșiță. 6 Loc unde a ars o casă. 7 Loc pârjolit. 8 Loc de pădure arsă, cald încă. 9 (Trs) Adăpost neacoperit pentru animale.

jăriște sf vz jariște

jârâște sf vz jariște

jeriște sf vz jariște

zeriști^[1] sfp vz jariște

jariște s.f. (înv.) 1 Jar; foc. ♦ ext. Vatră. 2 Loc pustiit de foc. 3 Pădure arsă, pe locul căreia se dezvoltă o nouă vegetație lemnoasă. • pl. -i. și jăriște s.f. / jar¹ + -iște.

jăriște s.f. v. jăriște.

JARIȘTE sf. Incendiu; dogoare, arșiță: la ~ și omor crud se pricepeau ei amarnic de bine (grig.); din ce se apropiau, din ce se lămurea mai bine ~a (lung.) [vsl. *žarištǐ].

JARIȘTE s. f. 1. (Înv.) Jar¹; foc; p. ext. vatră. 2. Loc pustiit de foc. ♦ Pădure arsă pe locul căreia se dezvoltă o nouă vegetație lemnoasă. – Jar¹ + suf. -iște.

JARIȘTE s. f. (Învechit; și în forma jăriște) 1. Jăratic, foc; p. ext. vatră. (Fig.) Jariștea iubirii pe nesimțite îi schimba gîndurile. CONTEMPORANUL, V_II 492. 2. Loc, pădure, sat etc. pustiit de foc. În grădina de la Țigănești, din jăriștea caselor. CONACHI, P. 204.

JARIȘTE ~i f. 1) înv. v. jar. 2) Loc pustiit de foc. /jar + suf. ~iște

járiște și jăriște f. (d. jar saŭ ut. žarište). Rar. Locu unuĭ incendiŭ. Arșiță, mare căldură. Fig. Pasiune: jariștea ĭubiriĭ. V. jiriște 1.

jăriște v. jariște.

jariște s. f., g.-d. art. jariștii; (păduri arse) pl. jariști

jariște s. f., g.-d. art. jariștii; (păduri arse) pl. jariști

jariște s. f., g.-d. art. jariștii; pl. jariști

JARIȘTEA, com. în jud. Vrancea; 4.160 loc. (1998). Centru viticol și de vinificație. Biserica Adormirii Maicii Domnului (ante 1809).

JARIȘTE s. v. jar, jăratic, jărăgai.

JARIȘTE s. arsură, pârlitură, (pop.) arsătură, (înv. și reg.) pârjol, (reg.) pârjolitură, pârleală.

jariște s.f. 1 arsură, pârlitură, <înv. și pop.> arsătură, <înv. și reg.> pârjol, <reg.> ardiște, pârjolitură, pârleală. Jariștea este un loc ars în pădure. 2 (înv.) v. jar. Jăratic.

jariște s. v. JAR. JĂRĂGAI. JERATIC.

JĂRIȘTE s.f. (Mold.) 1. Jăratec; locul pe care se așază jăratecul (pentru jertfă). Răsturnîndu-i jeriștea cu jărtvele idolești. DOSOFTEI, VS. 2. Locul unde a ars o casă. I-au răsipit casele ... de au rămas numai jăriște. NECULCE;. cf. PSEUDO-COSTIN. Variante: jeriște (DOSOFTEI, VS). Etimologie: jar + suf. -iște. Cf. j ă r a t e c, j e g.

JERIȘTE s.f. v. jăriște.