jaretieră sf vz jartieră

*JARETIERĂ (pl. -re) sf. 👞 1 Panglică sau elastic cu care se leagă sau se prinde ciorapul ca să stea întins pe picior ( 🖼 2728): îi cade o ~ , și în focul valsului nu bagă de seamă (VLAH.) ¶ 2 🥇Ordinul Jaretierei, ordin instituit în 1349 de către Eduard al III-lea, regele Angliei, în amintirea victoriei de la Crécy (🖼 2729) [fr.].

jaretieră f. 1. legătură de panglici sau de gumilastic cu care se prind ciorapii sus pe picior; 2. ordin englez de cavalerie instituit de Eduard III în 1349.

* jaretiéră și jartiéră f., pl,. e (fr. jarretière). Barb. Calțavetă.

jareteră sf vz jartieră

jartelă sf vz jartieră

jartieră sf [At: VLAHUȚĂ, D. 114 / V: ~reteră, ~ret~, (reg) ~telă / Pl: ~re / E: fr jarretière] (Iuz) 1 Panglică de elastic care menține ciorapul pe picior Si: (pop) calțetă,^[1] jartea. 2 Fiecare dintre bucățile de elastic ale unui portjartier, prevăzute la un capăt cu un dispozitiv special pentru fixat ciorapii.

jartieră s.f. 1 Accesoriu de îmbrăcăminte, format dintr-o panglică de elastic, care ține ciorapul întins pe picior; (pop.) jartea. ♦ Fiecare dintre bucățile de elastic ale unui portjartier, prevăzute la un capăt cu un dispozitiv special pentru fixat ciorapii. 2 (ist.) Ordinul Jartierei = ordin de cavaleri, în Anglia, instituit în 1348 de regele Eduard III, ai cărui reprezentanți purtau o jartieră pe genunchiul stîng, ca îndemn ironic pentru a nu comenta nefavorabil o exprimare sau o situație ambiguă. • sil. -ti-e-. pl. -e. /<fr. jarretiere.

JARTIERĂ, jartiere, s. f. Accesoriu de îmbrăcăminte, confecționat din elastic, cu care se țin ciorapii întinși pe picior. – Pronunțat: -tie-.

JARTIERĂ s.f. Obiect accesoriu de îmbrăcăminte confecționat din elastic, care ține ciorapul întins pe picior. ♦ Fiecare dintre bucățile de elastic ale unui portjartier, prevăzut cu un dispozitiv pentru fixat ciorapii. [Pron. -ti-e-. / < fr. jarretière].

JARTIERĂ s. f. obiect accesoriu de îmbrăcăminte, din elastic, care ține ciorapul întins pe picior. ◊ fiecare dintre bucățile de elastic ale unui portjartier, cu un dispozitiv pentru fixat ciorapii. (< fr. jarretière)

JARTIERĂ ~e f. Accesoriu de îmbrăcăminte femeiască, în formă de bandă elastică, care ține ciorapul întins pe picior. [Sil. -ti-e-] /<fr. jarretière

jartiéră V. jaretieră.

jaretieră v. jartieră

jartieră (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. jartierei; pl. jartiere

!jartieră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. jartierei; pl. jartiere

jartieră s. f. (sil. -ti-e), g.-d. art. jartierei; pl. jartiere (și jaretieră in îmbinarea Ordinul Jaretierei)

jartieră

jartieră, -re.

JARTIERĂ (Foarte nobilul ordin al Jartierei). Ordin cavaleresc englez înființat de Eduard III în 1348, format din 24 de cavaleri, regele, marele maestru al ordinului, și prințul de Wales. La această demnitate au acces și femeile. Este conferit uneori și anumitor personalități străine.

JARTIERĂ s. (Mold.) calțavetă.

jartieră s.f. <pop.> jartea, <reg.> calțavetă, vine (v. vână), <înv.> legătură de ciorapi. Jartierele țin ciorapii întinși pe picioare.

JARTIERĂ s. (Mold.) calțavetă.