JÁPCĂ s. f. (În expr.) A lua cu japca = a lua cu forța și pe nedrept. – Din bg. žabka „laț, cursă”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

JÁPCĂ f: A lua cu ~ a a) a lua cu forța; b) a-și însuși pe nedrept, fără a merita. /<bulg. žabka
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jápcă², jepci, s.f. (reg.) loc jos, pădinos, padină, mlaștină; băltoacă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

jápcă (jépci), s. f. – Extorsiune, spoliere, jefuire. Bg. – žapka (DAR). – Der. jepcan (var. jăpcan), s. m. (care spoliază); jepcăneală, s. f. (furt, hoție); jepcănitor, s. m. (hoț). Este posibil ca acest cuvînt să depindă de grupul expresiv jerpan, jerpeli.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

jápcă s. f.,
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

japcă, jăpci s. f. (intl.) tâlhărie
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink