JANDÁRM, jandarmi, s. m. Militar din corpul jandarmeriei. [Var.: (pop.) jandár s. m.] – Din fr. gendarme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

JANDÁRM ~i m. Militar din cadrul jandarmeriei. /<fr. gendarme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JANDÁRM s.m. Militar din jandarmerie. [< fr. gendarme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

JANDÁRM s. m. 1. militar din jandarmerie. 2. (fam.) femeie solidă cu un aer autoritar. (< fr. gendarme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

JANDÁRM s. (MIL.) (reg.) strajă, (înv.) cavas, colgiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jandárm (jandármi), s. m. – Militar, agent al poliției rurale. – var. (pop.) jandar, jendar(iu), jăndar. Mr. geandar. Fr. gendarme; în mr., din it. gendarme, cf. tc. candarma, alb. ğandarmë, bg. žandarm, sb. žandar. Este cuvînt popular, datorită uzului său administrativ. – Der. jandarmerie, s. f. (post de jandarmi); jandarmeresc, adj. (de jandarm).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

jandárm s. m., pl. jandármi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

jandarm, jandarmi s. m. 1. (glum.) soție, nevastă. 2. femeie cu înfățișare masculină și comportament autoritar.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink