6 definiții pentru janc

Explicative DEX

janc sn [At: DOSOFTEI, PS. 271 / Pl: ~uri / E: pn zankiel] (Îvr) Legătură.

janc s.n. (înv., reg.) 1 (bot.) Butaș. ♦ Ramură ieșită din rădăcină. 2 Legătură. • pl. -uri. /<săs. žanker; cf. germ. Senkel, pol. zankiel.

janc n., pl. urĭ (rudă cu germ. senker, janc). Dos. Butaș, ramură ĭeșită din rădăcină.

Etimologice

janc (-curi), s. n. – Șiret, panglică, legătură. Germ. Senkel, prin intermediul pol. zankiel. Sec. XVII, rar și înv.Der. jencui, vb. (a transplanta, a răsădi), înv. numai la Dosoftei.

Sinonime

janc s.n. (bot.; înv. și reg.) v. Butaș

Arhaisme și regionalisme

janc, jancuri, s.n. (înv.) legătură.

Intrare: janc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • janc
  • jancul
  • jancu‑
plural
  • jancuri
  • jancurile
genitiv-dativ singular
  • janc
  • jancului
plural
  • jancuri
  • jancurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

janc, jancurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „janc” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1