jambă sf [At: DN / Pl: ~be / E: fr jambe] Fiecare dintre cele două picioare ale trenului de aterizare de care sunt prinse roțile avionului.

jâmb, ~ă a vz jimb

jâmba v vz jimba

jimb, jimbă [At: LB / V: (reg) jâmb / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Trs; Mol) 1-2 a, av (Care este) strâmb. 3 a (D. persoane) Cu gura strâmbă. 4 a Știrb. 5 sm (Mtp; îs) ~ă-lemne Strâmbă-lemne.

jimba [At: LB / V: (reg) jâm~ / Pzi: ~bez, jâmb / E: jimb] (Pop) 1-2 vtr (D. lucruri) A (se) strâmba. 3-4 vtr (D. lucruri) A (se) curba. 5-6 vtr (Pex) A (se) deforma. 7-8 vtr (D. oameni) A(-și) strâmba gura Si: a (se) rânji, a (se) schimonosi. 9 vr (D. copii; îe) A se ~ la cineva A se scoate limba și a se schimonosi la cineva. 10 vr A rânji cu ură, cu dușmănie la cineva. 11 vi (Prin apropiere de a zâmbi) A zâmbi silit. 12 vi A râde fără rost. 13 vr (Fig, d. suprafața unei ape) A se încreți. 14 vr (Pex; d. ape) A se tulbura. 15 vi (Înv; d. dinți) A cădea.

zâmba v vz jimba

JIMBA, jimbez, vb. I. Refl. (Regional) A se strîmba arătîndu-și dinții, a rînji (cu ură, cu dușmănie). Unii, de prin căruțe, se jimbau uitîndu-se chiorîș la convoiul de muncitori. VORNIC, P. 213. Stoica și ceilalți au părut că n-aud asemenea poruncă și nu s-au supus. S-au jimbat la el, pieziș. SADOVEANU, M. C. 200. ◊ Tranz. Țărănci știrbe îl priveau jimbîndu-și gurile printre degete. CAMILAR, N. II 318. ♦ Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. Mie nu-mi place cînd văd că se jimbează așa apa. SADOVEANU, N. F. 100.

JAMBĂ s.f. Fiecare dintre cele două picioare ale trenului de aterizare de care sunt prinse roțile avionului. [< fr. jambe].

JAMBĂ s. n. fiecare dintre cele două (trei) picioare ale trenului de aterizare. (< fr. jambe)

JAMBĂ ~e f. Fiecare dintre cele două picioare ale trenului de aterizare de care sunt prinse roțile avionului. /<fr. jambe

A JIMBA ~ez tranz. pop. A face să se jimbeze. /Din jimbat corectat(ă)

A SE JIMBA mă ~ez intranz. pop. (despre persoane) A-și strâmba gura, arătând dinții și râzând într-un fel nefiresc; a rânji. /Din jimbat

zîmbéz v. tr. (var. din zîmbesc). Vest. Știrbez ascuțișu unuĭ cuțit orĭ buza unuĭ vas. – În est jîmbez. Și refl. „a-țĭ arăta dințiĭ”: cînele se jîmba. În Olt. cĭumbresc (vsl. zombrŭ, dinte; rus. zubritĭ, a se zîmba).

jambă s. f., g.-d. art. jambei; pl. jambe

jimba (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. jimbez, 3 jimbează; conj. prez. 1 sg. să jimbez, 3 să jimbeze

jambă s. f., g.-d. art. jambei; pl. jambe

jimba (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jimbează

jambă s. f., g.-d. art. jambei; pl. jambe

jimba vb., ind. prez. 3 sg. jimbează

JIMB, -Ă, jimbi, -e, adj. Știrb. (deverbal, deriv. regr. din jimba sau dir. din sl. ząbu; cf. alb. dhëmbo)

JIMBA², jimbez, vb. I. (Var.) A zîmba. (cf. zîmba)

JIMB adj. v. strâmb, știrb.

JIMBA vb. v. rânji, strâmba.

jimb, jimbă adj. (reg.) 1 (despre părți ale corpului, mai ales despre picioare) v. Strâmb. 2 (despre oameni sau animale) v. Știrb.

jimba vb. I. (pop.) I 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică părți ale corpului, mai ales picioarele) v. Strâmba. 2 refl. (despre oameni) v. Rânji. Ricana. 3 refl. (despre oameni) v. Maimuțări. Poci¹. Schimonosi. Strâmba. II tr., refl. (compl. sau sub. indică suprafața apelor) v. Cuta. Încreți. Ondula. Tremura. Undui.

jimb adj. v. STRÎMB. ȘTIRB.

jimba vb. v. RÎNJI. STRÎMBA.

jâmbá, (jimba), v.r. (reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a se desfigura. – Cf. jimba „a se strâmba” (MDA).

jimbá, v.r. v. jâmba.

jâmba, (jimba), vb. refl. – (reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a se desfigura. – Cf. jimba „a se strâmba” (< jimb „strâmb” sau „strâmb la gură”) (MDA).

jâmba, (jimba), vb. refl. – A se strâmba, a se schimonosi, a se desfigura. – Din jimb, jâmb „strâmb” sau „strâmb la gură”.