8 definiții pentru «jalnic»   declinări

JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. -nic.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros ◊ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. -nic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

jálnic adj. m., pl. jálnici; f. jálnică, pl. jálnice
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

JÁLNIC adj. 1. v. sfâșietor. 2. v. tânguitor. 3. v. trist. 4. v. deplorabil. 5. v. nenorocit. 6. v. lugubru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JÁLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care vădește jale; plin de jale. 2) Care trezește jale; vrednic de compătimire; lamentabil. /jale + suf. ~nic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jálnic adj. m., pl. jálnici, f. sg. jálnică ,pl. jálnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jalnic n. foarte trist. [Slav. JELĬNŬ].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

jálnic, -ă adj. (d. jale). Care inspiră jale, foarte trist, lugubru: glas, spectacul jalnic. Deplorabil, lamentabil, de plîns: spectacol jalnic. Adv. În mod jalnic: un clopot suna jalnic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink