2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
izvrătit, ~ă a [At: MAG. IST. IV, 235/11 / Pl: ~iți, ~e / E: izvrăti] (Îvr) Răstălmăcit.
izvrăti vt [At: (a. 1699) BV I, 371 / Pzi: ~tesc / E: vsl извратити] (Îvr) A răstălmăci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
izvrăti (-tesc, -it), vb. – A tergiversa, a interpreta în felul său. Sl. izvratiti (DAR), cf. răsvrăti. Sec. XVII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
IZVRĂTIT adj. (ȚR) Răsturnat. (Fig.) Află turma neplecată și neascultătoare și biserica izvrătită. N 1682. 12v cf. ANON. CANTAC.; N 1727, 146r; GI,5r. Etimologie: izvrăti. Vezi și izvreti.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
izvrătit, -ă, adj. (înv.) întors pe dos, răsturnat, răstălmăcit; răzvrătit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
izvrăti, izvrătesc, vb. IV (înv.) a întoarce, a răsturna, a răstălmăci, a schimba înțelesul.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: izvrătit
izvrătit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: izvrăti
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)