2 definiții pentru izvorâtură
Explicative DEX
izvorâtură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 175 / Pl: ~ri / E: izvorât + -ură] (Îvp) 1-2 Izvorâre (1-2). 3 (Fig) Obârșie.
Arhaisme și regionalisme
izvorâtură s.f. (înv.) izvorare, țâșnire de apă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: izvorâtură
izvorâtură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||