izvarniță sf [At: H XVIII, ap. DA / Pl: ~țe / E: ucr юзварница] (Mar) Zer.

❍ IZVARNIȚĂ sf. Maram. * 🐑 Zăr: restul ce a rămas, după ce s’a scos cașul, se numește ~ (BRL.).

zvarniță^[1] sf vz izvarniță

izvarniță s.f. (reg.) zer.

izvárniță, izvarnițe, s.f. (reg.) Zărul rezultat din laptele de oi după ce se alege cașul: „I-o dat de mâncare cum au păcurarii izvarniță, tocană” (Bilțiu, 2007: 156). ■ Termen utilizat în satele de pe Valea Marei, inclusiv Sighet, Săpânța și Petrova; de la Rozavlea până la Borșa se folosește sin. zer (ALRRM, 1971: 380); atestat și în Maram. din dreapta Tisei. – Din sl. zavariti (Papahagi, 1925); dintr-un ucr. *izvarnica sau *izvarica (cu substituire de sufix), neatestat, din (i)zvarjati „a fierbe” (DA, după Frățilă).

izvarniță, izvarnițe, s.f. – (reg.; gastr.) Zărul rezultat din laptele de oi după ce se alege cașul. Termen utilizat în satele de pe Valea Marei, inclusiv Sighet, Săpânța și Petrova; de la Rozavlea până la Borșa se folosește sin. zer (ALRRM, 1971: 380). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din sl. zavariti (Papahagi, 1925); dintr-un ucr. *izvarnica sau *izvarica (cu substituire de sufix), neatestat, din (i)zvarjati „a fierbe” (DA, cf. Frățilă).

izvarniță, -e, s.f. – Zărul rezultat din laptele de oi după ce se alege cașul. Termen utilizat în satele de pe Valea Marei, inclusiv Sighet, Săpânța și Petrova; de la Rozavlea până la Borșa se folosește sin. zer (ALR 1971: 380). – Din sl. zavariti (Papahagi 1925).