IZOTONÍE s.f. 1. Echilibru molecular între două soluții separate de o membrană organică și care au aceeași presiune osmotică; izoosmie. 2. Proprietate a unor nuclee atomice de a avea același număr de neutroni. [Gen. -iei, var. isotonie s.f. / < fr. isotonie, cf. gr. isos – egal, tonos – tensiune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOTONÍE s. f. 1. echilibru molecular între două soluții separate de o membrană organică și care au aceeași presiune osmotică; izoosmie. 2. proprietate a unor nuclee atomice de a avea același număr de neutroni. (< fr. isotonie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOTONÍE s. (FIZIOL.) izoosmie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

izotoníe s. f., art. izotonía, g.-d. izotoníi, art. izotoníei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink