IZOSTAZÍE s.f. (Geol.) Teorie potrivit căreia între diversele compartimente ale scoarței terestre ar exista un echilibru relativ datorită diferențelor de densitate ale materialelor lor. [< fr. isostasie, cf. gr. isos – egal, stasis – așezare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOSTAZÍE s. f. teorie potrivit căreia între diversele compartimente ale scoarței terestre e un echilibru relativ, datorită diferențelor de densitate a materialelor lor. (< fr. isostasie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

izostazíe s. f. (sil. mf. -sta-), art. izostazía, g.-d. izostazíi, art. izostazíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink