6 definiții pentru izopren (pl. -i), izopren (pl. -e)   declinări

IZOPRÉN, izopreni, s. m. Hidrocarbură nesaturată prin a cărei polimerizare se obține cauciucul. – Din fr. isoprène.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOPRÉN m. Hidrocarbură nesaturată prin polimerizarea căreia se obține cauciuc. /<fr. isoprene
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOPRÉN s.n. Hidrocarbură din care, prin polimerizare, se obține cauciucul. [Var. isopren s.n. / < fr. isoprène].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOPRÉN s. m. hidrocarbură din care, prin polimerizare, se obține cauciucul. (< fr. isoprène)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

izoprén s. m. (sil. -pren), pl. izopréni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

IZOPRÉN (‹ fr.) s. m. Hidrocarbură nesaturată din clasa dienelor; p. f. 34-35ºC. Lichid instabil, oxidabil. Prin polimerizarea i. în prezența unor catalizatori rezultă cauciucul poliizoprenic.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink