IZOLÁȚIE, izolații, s. f. Faptul de a izola (2); (concr.) strat de material izolant așezat între două medii sau între două sisteme fizice. – Din fr. isolation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOLÁȚIE ~i f. Material sau mediu cu proprietăți izolante. ~ electrică. ~ termică. [G.-D. izolației] /<fr. isolation
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOLÁȚIE s.f. Izolare. ♦ Strat izolant așezat între două medii sau între două sisteme fizice. [Gen. -iei, var. izolațiune s.f. / cf. fr. isolation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOLÁȚIE s. f. strat izolant între două medii sau sisteme fizice. (< fr. isolation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOLÁȚIE s. (FIZ.) izolare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

izoláție s. f. (sil. -ți-e), art. izoláția (sil. -ți-a), g.-d. art. izoláției; pl. izoláții, art. izoláțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*izolațiúne f. (fr. isolation). Acțiunea de a izola. Starea de a fi izolat: mulțĭ fericițĭ trăĭesc în izolațiune. – Și -áție, dar ob. -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink