IZOCRÓN, -Ă, izocroni, -e, adj. (Despre procesele sau transformările de stare fizică sau chimică) Care are durată egală. – Din fr. isochrone.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOCRÓN ~ă (~i, ~e) (despre două sau mai multe procese fizice sau chimice) Care se repetă la același interval de timp; cu durată egală. [Sil. -zo-cron] /<fr. isochrone
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOCRÓN, -Ă adj. (Despre fenomene) Care se repetă la intervale de timp egale, care are o durată egală cu un altul. // s.f. izocronă – linie care unește punctele egal depărtate în timp de un punct dat. [Var. isocron, -ă adj., s.f. / cf. fr. isochrone, gr. isos – egal, chronos – timp].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOCRÓN, -Ă I. adj. care se repetă identic la intervale de timp egale; de durate egale. II. s. f. linie care unește punctele egal depărtate în timp de un punct dat. (< fr. isochrone)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

izocrón adj. m. (sil. -cron), pl. izocróni; f. sg. izocrónă, pl. izocróne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*isocrón, -ă adj. (vgr. isóhronos d. isos, egal, și hrónos, timp. V. sin-cron). Fiz. Care se face în timpurĭ egale: oscilațiunile isocrone ale péndululuĭ. – Și isocrónic (după cronic), care se întrebuințează și ca adv: a oscila isocronic. – Și izo- (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*izobár, izochimén, izocrón, V. iso-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink