IZOCLÍN, -Ă adj. Cu aceeași înclinație; cu pante egale. // s.f. izoclină – linie care unește punctele de la suprafața Pământului cu aceeași înclinație magnetică. [Var. isoclin, -ă adj., s.f. / < fr. isocline, cf. gr. isos – egal, kline – pantă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOCLÍN, -Ă I. adj. cu aceeași înclinație; cu pante egale. II. s. f. linie care unește punctele de la suprafața terestră cu aceeași înclinație magnetică. (< fr. isocline)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink