| izlaz substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | izlaz | izlazul |
| plural | izlazuri | izlazurile | |
| genitiv-dativ | singular | izlaz | izlazului |
| plural | izlazuri | izlazurilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
IZLÁZ, izlazuri, s. n. Loc sau câmp nelucrat, pe care crește iarba, folosit ca pășune; imaș, pășune. [Var.: isláz s. n.] – Din bg. izlaz.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IZLÁZ ~uri n. Loc necultivat, acoperit cu iarbă și destinat păscutului vitelor; imaș; pășune. /<bulg. izlaz
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IZLÁZ s. v. pășune.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
izláz (izlázuri), s. n. – Pășune, imaș. – Megl. izlaz. Sl. (bg., sb., cr., slov.) izlazŭ „ieșire” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 153; Tiktin; DAR).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
izláz s. n., pl. izlázuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
izláz și isláz n., pl. urĭ (vsl. sîrb. izlaz, ĭeșire, d. izlaziti, a ĭeși, adică „la păscut”. V. iaz). Munt. Imaș, loc de păscut, păscătoare.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink