IZLÁZ, izlazuri, s. n. Loc sau câmp nelucrat, pe care crește iarba, folosit ca pășune; imaș, pășune. [Var.: isláz s. n.] – Din bg. izlaz.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IZLÁZ ~uri n. Loc necultivat, acoperit cu iarbă și destinat păscutului vitelor; imaș; pășune. /<bulg. izlaz
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IZLÁZ s. v. pășune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

izláz (izlázuri), s. n. – Pășune, imaș. – Megl. izlaz. Sl. (bg., sb., cr., slov.) izlazŭ „ieșire” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 153; Tiktin; DAR).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

izláz s. n., pl. izlázuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

izláz și isláz n., pl. urĭ (vsl. sîrb. izlaz, ĭeșire, d. izlaziti, a ĭeși, adică „la păscut”. V. iaz). Munt. Imaș, loc de păscut, păscătoare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink