IZINÍT adj. v. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

izinít, -ă adj. Vest. Pipernicit (Șez. 32, 110). Răŭ îmbrăcat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IZINÍ vb. v. chirci, degenera, închirci, pipernici, sfriji, zgârci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IZINÍ, izinésc, vb. IV. 1. Intranz. A slăbi, a se ogârji, a zălezi. 2. Tranz. și refl. A (se) murdări. (cf. izină)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

iziní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izinésc, imperf. 3 sg. izineá; conj. prez. 3 sg. și pl. izineáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

izinésc v. tr. (d. izină saŭ sîrb. zijániti, bg. zĭanosam, sufer [!] pagubă. V. izină). Munt. Olt. Port o rufă prea mult și o murdăresc așa în cît [!] nu maĭ ĭese la spălat. V. refl. Mă murdăresc așa în cît să nu maĭ ĭes la spălat. Fig. Mă închircesc, mă pipernicesc (de boală, de traĭ răŭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink