izinire sf [At: MDA ms / V: izân~ / Pl: ~ri / E: izini] (Reg) 1 Slăbire din cauza traiului prost Si: izineală (1). 2 Închircire. 3 Schimonosire. 4 Degenerare. 5 Neîngrijire a cuiva sau a ceva Si: izineală (5). 6 Murdărire extremă a rufelor Si: izineală (6). 7 Îmbâcsire de murdărie a rufelor din cauza spălării cu apă rece (în amestec cu alte rufe și mai murdare) Si: izineală (7).

izâni v vz izini

izânire sf vz izinire

izini [At: ARH. OLT. VI, 108 / V: izâni / Pzi: ~nesc / E: izină] (Reg) 1 vi A slăbi din cauza traiului prost. 2 vr A se închirci. 3 vr A se schimonosi. 4 vi A degenera. 5 vi A nu avea grijă de cineva sau de ceva. 6-7 vtr (D. rufe) A (se) murdări foarte rău. 8-9 vtr (D. rufe) A (se) îmbâcsi de murdărie din cauza spălării cu apă rece (în amestec cu alte rufe mai murdare).

IZINI, izinesc, vb. IV. (Regional) 1. Tranz. (Despre rufe) A spăla prost, de mîntuială; a băga în boală. 2. Refl. A nu se dezvolta normal; a se pipernici, a se închirci.

izinésc v. tr. (d. izină saŭ sîrb. zijániti, bg. zĭanosam, sufer pagubă. V. izină). Munt. Olt. Port o rufă prea mult și o murdăresc așa în cît nu maĭ ĭese la spălat. V. refl. Mă murdăresc așa în cît să nu maĭ ĭes la spălat. Fig. Mă închircesc, mă pipernicesc (de boală, de traĭ răŭ).

izini (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izinesc, 3 sg. izinește, imperf. 1 izineam; conj. prez. 1 sg. să izinesc, 3 să izinească

izini (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izinesc, imperf. 3 sg. izinea; conj. prez. 3 să izinească

izini vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izinesc, imperf. 3 sg. izinea; conj. prez. 3 sg. și pl. izinească

IZINI, izinesc, vb. IV. 1. Intranz. A slăbi, a se ogîrji, a zălezi. 2. Tranz. și refl. A (se) murdări. (cf. izină)

IZINI vb. v. chirci, degenera, închirci, pipernici, sfriji, zgârci.

izini vb. v. CHIRCI. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. SFRIJI. ZGÎRCI.