izgón, izgoáne, s.n. (înv.) trupă mică pentru manevră ușoară, pentru a izgoni dușmanul; detașament de intervenție rapidă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

izgón n., pl. oane (d. izgonesc = gonesc, alerg). Cov. La izgon, la locu de muncă, de alergătură.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink