izgon sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 319/29 / Pl: nct / E: izgoni] (Înv) Trupă militară mică.

izgón n., pl. oane (d. izgonesc = gonesc, alerg). Cov. La izgon, la locu de muncă, de alergătură.

izgon, izgoane, s.n. (înv.) trupă mică pentru manevră ușoară, pentru a izgoni dușmanul; detașament de intervenție rapidă.