IZBÉLIȘTE s. f. (pop.; în expr.) (A lăsa) de izbeliște = (a lăsa) la voia întâmplării, părăsit de toți, fără supraveghere. – Izbi + suf. -eliște.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IZBÉLIȘTE f. pop. : De ~ a) lăsat la voia întâmplării; părăsit de toți; b) fără sprijin; de pripas. În ~ea vântului (sau primejdiilor) într-un loc bătut de vânturi (sau expus primejdiilor). /v. a izbi
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
izbéliște s. f., g.-d. art. izbéliștii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*izbéliște f. (din *izvĭeliște, d. vsl. iz, lat. ex, din, și vĭeliște. V. vĭeliște). A fi, a ajunge, a rămînea de izbeliște, a fi expus tuturor vînturilor, tuturor loviturilor. În izbeliște, în loc expus loviturilor. – Și zb- și béliște.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
de izbeliște expr. părăsit, neglijat.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink