ÍZBĂ, izbe, s. f. Căsuță (de lemn) specifică unor sate rusești. – Din rus. izba.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÍZBĂ ~e f. (în Rusia) Casă țărănească din bârne. /<rus. izba
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÍZBĂ s.f. Căsuță din bârne la popoarele din nordul Europei și Asiei. [< rus. izba].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÍZBĂ s. f. căsuță din bârne la popoarele din nordul Europei și Asiei. (< rus. izba)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ízbă² s.f. (înv.) 1. izbitură. 2. trântă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ízbă (ízbe), s. f. – Casă tipică din stepa rusească. Rus. izba (sec. XIX), cf. fr. izba.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ízbă s. f., g.-d. art. ízbei; pl. ízbe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

izbáĭ n., pl. urĭ (d. izbesc). Est. Fam. Izbitură dată cuĭva: ĭ-a tras un izbaĭ. – În nord și izbă, pl. e.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink