IZBÂNDITÓR, -OÁRE, izbânditori, -oare, adj. (Rar) Care izbândește; biruitor, învingător. – Izbândi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IZBÂNDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care a obținut o izbândă; care izbândește. /a izbândi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IZBÂNDITÓR adj., s. v. victorios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

izbânditór adj. m., pl. izbânditóri; f. sg. și pl. izbânditoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

izbînditór, -oáre adj. Care a izbîndit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink