IZBẤNDĂ, izbânzi, s. f. Victorie, biruință (în luptă). ♦ Reușită, succes (într-o acțiune). – Din izbândi (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IZBÂNDĂ ~zi f. 1) Succes deplin obținut printr-un efort deosebit (într-o luptă, competiție sportivă, într-un domeniu de activitate); biruință; victorie. 2) Rezultat bun obținut în urma depunerii unui efort fizic sau intelectual; reușită; succes. /v. a izbândi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IZBÂNDĂ s. 1. v. biruință. 2. v. victorie. 3. v. succes.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Izbândă ≠ înfrângere, neizbândă
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

izbândă s. f., g.-d. art. izbânzii; pl. izbânzi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

izbî́ndă f., pl. zĭ și (vechĭ) de (d. izbîndesc. V. do-bîndă). Victorie. Vechĭ. Răzbunare. Succes.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink