IVÓRIU s. n. 1. Fildeș. 2. (Anat.) Dentină. – Din fr. ivoire.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IVÓRIU n. 1) Substanță osoasă densă, de culoare albă; fildeș. 2) Țesut osos alb care constituie masa principală a dintelui; dentină. [Sil. -riu] /<fr. ivoire
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IVÓRIU s.n. 1. Fildeș. 2. Substanță solidă care acoperă pulpa dentară; dentină. [Pron. -riu. / < fr. ivoire].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IVÓRIU s. n. 1. fildeș. 2. dentină. (< fr. ivoire)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IVORÍU adj. (rar) fildeșiu. (De culoare ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IVÓRIU s. 1. v. fildeș. 2. v. dentină.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ivóriu s. n. [-riu pron. -riu]
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*ivóriŭ n. (fr. ivoire, d. lat. ebŭreus, îld. ebúrneus, de ivoriŭ, d. ébur, éboris, ivoriŭ; it. avório și avólio). Fildeș.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alb-ivoríu, -íe adj. Alb bătând în culoarea fildeșului ◊ „Pe fațadele înconjurate de schele se aștern cărămizi ceramice alb-ivorii.” Sc. 14 V 61 p. 3 (din alb + ivoriu; cf. germ. elfenbein (weiss); Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 398; FC I 168)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink