ius s. n., pl. iúsuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: A treizeci și opta literă a alfabetului chirilic. -
tavi
ĭus m., pl. ĭușĭ, ca cele-lalte litere, saŭ (ca´n Arh. 1938, 385) n., pl. ĭusurĭ. Numele a doŭă litere din alfabetu cirilic: ĭusu, mare, ca´n monka, muncă, și ĭusu mic, ca´n grenda, grindă (V. § 62).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iuș, iușuri, s.n. (reg.) Drept (de moștenire).
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IUS EST ARS BONI ET AEQUI (lat.) dreptul este arta binelui și a echității – Definiție dată dreptului în „Digestele” lui Iustinian.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUMMUS IUS, SUMMA INIURIA (lat.) cel mai mare drept, cea mai mare nedreptate – Cicero, „De officiis”, I, 10, 33. Adagiu din dreptul roman. Aplicarea strictă a legii poate duce la acte de injustiție.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink