IÚRUȘ s. n. v. iureș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭúruș n., pl. urĭ și e (turc. ĭürüĭüš, ĭüriš, mers, asalt). Năvală: a da, a face ĭuruș. – Și ĭúreș (Munt.), ca contuș, -eș orĭ ratuș, -eș. V. ĭama.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink