IULIAN adj. (În sintagma) Calendar iulian = calendar stabilit din ordinul lui Iuliu Cezar în anul 46 î.Hr. [Pr.: -li-an] – Din lat. julianus, fr. julien.

iulian am [At: DA / P: ~li-an / E: lat iulianus, fr julien] (Îs) Calendar ~ Calendar stabilit din ordinul lui Iulius Cezar în anul 46 î. Hr.

IULIAN adj. (În sintagma) Calendar iulian = calendar stabilit din ordinul lui Iuliu Cezar în anul 46 a Cr. [Pr.: -li-an] – Din lat. julianus, fr. julien.

IULIAN adj. n. sg. (Numai în expr.) Calendarul iulian = calendar stabilit din ordinul lui Iuliu Cezar în anul 46 î.e.n.

IULIAN adj.n. Calendarul iulian = calendar pus în vigoare de Caius Iulius Caesar în anul 46 î.e.n. [Pron. iu-li-an. / < fr. julien, cf. Iulius Caesar – dictator roman].

IULIAN adj. calendarul ~ = calendar pus în vigoare de Caius Iulius Caesar în anul 46 a. Chr. (< fr. julien, lat. iulianus)

IULIAN ~ă (~i, ~e): Calendar ~ calendar stabilit (în anul 46 î.e.n.) din ordinul lui Iulius Cezar. [Sil. -li-an] /<lat. julianus

Iulian a. relativ la Iuliu Cezar: calendar iulian.

Iulian (Apostatul) m. împărat roman, născut creștin, se făcu păgân și persecută pe creștini (361-363).

Iulian (Ștefan) eminent actor comic român (1853-1892).

*ĭulián, -ă adj. (de la numele luĭ Ĭuliŭ Cezar, care a reformat calendaru). Calendaru ĭulian, éra ĭuliană, care datează de la reforma luĭ Ĭuliu Cezar. V. calendar.

!iulian (desp. -li-an) adj. m. (+ s. n.: calendar ~); f. iuliană (eră ~)

!iulian (calendar ~) (-li-an) adj. m.

iulian adj. n. (sil. iu-li-an), pl. iuliane

iulian adj. (În sintagma) Calendarul iulian = calendar stabilit din ordinul lui Iuliu Cezar în anul 46 d. Hr. (păstrat la unele popoare ortodoxe) și înlocuit la sfârșitul sec. 16, din ordinul papei Grigore III, cu calendarul gregorian. – Din lat. julianus, fr. julien.

IULIAN, Ștefan (c. 1851-1892, n. București), actor și regizor de teatru. S-a impus între marii actori ai generației sale, mai ales prin crearea rolurilor din piesele lui Caragiale (Ipingescu, Pristanda, Pampon) și din dramele lui V. Alecsandri („Despot-vodă”, „Fântâna Blanduziei”, „Ovidiu”). Roluri comice, de mare succes, în operete („Voievodul țiganilor” de J. Strauss).

IULIAN (Flavius Claudius Iulianus), împărat roman (361-363). Spirit de o bogată cultură, influențat de neoplatonism, a renegat religia creștină și a încercat să restabilească cultul păgân, fapt pentru care a fost supranumit I. Apostatul (renegatul). A murit în Mesopotamia, în timpul unei campanii antipersane.

IULIAN lat. Iulianus 1. Iul Han (Sur XXI), -a f. (C Ștef; 17 A V 181). 2. Cu afer. Ulian, C. act.; -a f. (16 A II 166); Uliiana f. (Sd VI 92 și XVI; Mar 83); Uleiana, mold. (Sd. VI 88); Uliena f. (17 A II 253); Ulianca f. (17 A V 303). 3. Lian b. (17 B IV 206); Liana f. Cf. ucr. Yлiан < Iulian (Grinc).

IULIENI, Alpii ~, culme muntoasă în NV Sloveniei, între cursul superior al râului Tagliamento și râul Sava. Alt. max.: 2.864 m (vf. Triglav). Alcătuiți din calcare dolomitice. Lacuri glaciare.