IUÍT, iuituri, s.n (Rar) Chiuit. [Pr.: -i-u-] – V. iui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IUÍT s. v. chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, țipăt.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iuít s. n. (sil. i-u-), pl. iuíturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IUÍ, íui, vb. IV. Intranz. (Rar) A chiui. [Pr.: i-u-i] – Iu + suf. -ui (după chiui).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

IUÍ vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iuí vb. (sil. i-u-), ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. íuie, imperf. 3 sg. iuiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink