opțiuni
  • info
2 intrări
22 de definiții

Explicative DEX

IUIT, iuituri, s. n. (Rar) Chiuit. [Pr.: -i-u-] – V. iui.

IUIT, iuituri, s. n. (Rar) Chiuit. [Pr.: -i-u-] – V. iui.

iuit sn [At: DEX / P: i-u-it / Pl: ~uri / E: iui2] (Rar) 1 Chiuit. 2 Strigăt.

IUIT, iuituri, s. n. Chiuit. Vreunul mai țanțoș începe o chiuitură... Dar după două-trei versuri o sfîrșește într-un iuit aspru, istovit. REBREANU, I. 12.

IUI, iui, vb. IV. Intranz. (Rar) A chiui. [Pr.: -i-u-] – Iu + suf. -ui (după chiui).

iui2 vi [At: MARIAN, NU. 722 / P: i-u-i / Pzi: ~esc / E: iu2 + -ui cf chiui] (Rar) 1 A chiui. 2 A striga.

IUI, iui, vb. IV. Intranz. (Rar) A chiui. [Pr.: i-u-i] – Iu + suf. -ui (după chiui).

IUI, iui, vb. IV. Intranz. A chiui.

Ortografice DOOM

iuit (rar) (desp. i-u-) s. n., pl. iuituri

iuit (rar) (i-u-) s. n., pl. iuituri

iuit s. n. (sil. i-u-), pl. iuituri

iui (a ~) (rar) (desp. i-u-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. iui, 3 iuie, imperf. 1 iuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să iui, 3 să iuie

iui (a ~) (rar) (i-u-) vb., ind. prez. 3 iuie, imperf. 3 sg. iuia; conj. prez. 3 să iuie

iui vb. (sil. i-u-), ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. iuie, imperf. 3 sg. iuia

Sinonime

IUIT s. v. chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, țipăt.

iuit s. v. CHIOT. CHIU. CHIUIT. CHIUITURĂ. HĂULIRE. HĂULIT. HĂULITURĂ. STRIGĂT. ȚIPĂT.

IUI vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.

iui vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA.

Arhaisme și regionalisme

iuít, iuituri, s.n. Chiuit. – Din iui.

iuí¹, iui, v.i. A striga, a chiui: „...nu știu unde a fost ea slujnică și s-a dus într-o noapte și a iuit” (Bilțiu, 1999: 182); „Iuiește și tu, fată, / Nu sta cu gura căscată” (Bilțiu, 1994: 269). – Din interj. iu „strigăt repetat la horă” + suf. -ui (după chiui) (DEX, MDA).

iúi², interj. v. ioi.

iui, iui, vb. intranz. – A striga, a chiui: „...nu știu unde a fost ea slujnică și s-a dus într-o noapte și a iuit” (Bilțiu, 1999: 182; Săliștea de Sus). – Din iu, interj. „strigăt repetat la horă” (formă onomatopeică) + suf. -ui (după chiui) (DEX, MDA).

iui, iui, vb. intranz. – A striga, a chiui. – Din iu, interj. „strigăt repetat la horă” (formă onomatopeică).

Intrare: iuit
  • silabație: i-u-it info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iuit
  • iuitul
  • iuitu‑
plural
  • iuituri
  • iuiturile
genitiv-dativ singular
  • iuit
  • iuitului
plural
  • iuituri
  • iuiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: iui
  • silabație: i-u-i info
verb (V343)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iui
  • iuire
  • iuit
  • iuitu‑
  • iuind
  • iuindu‑
 singular plural
  • iuie
  • iuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iui
 (să)
  • iui
  • iuiam
  • iuii
  • iuisem
a II-a (tu)
  • iui
 (să)
  • iui
  • iuiai
  • iuiși
  • iuiseși
a III-a (el, ea)
  • iuie
 (să)
  • iuie
  • iuia
  • iui
  • iuise
plural I (noi)
  • iuim
 (să)
  • iuim
  • iuiam
  • iuirăm
  • iuiserăm
  • iuisem
a II-a (voi)
  • iuiți
 (să)
  • iuiți
  • iuiați
  • iuirăți
  • iuiserăți
  • iuiseți
a III-a (ei, ele)
  • iuie
 (să)
  • iuie
  • iuiau
  • iuiră
  • iuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iuit, iuiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi iui DEX '98 DEX '09

iui, iuiverb

etimologie:
  • Iu + -ui (după chiui). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.