3 definiții pentru iuc
Explicative DEX
iuc sn [At: (sec. XVI) IORGA, S. D. XXII, 30 / Pl: ~uri / E: tc yuk ] (Tcî) Greutate maximă care poate fi încărcată pe un cal.
Etimologice
iuc (-curi), s. n. – Balot, povară. Tc. yuk (DAR), Cf. bg. juk. Rar.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
iuc, iucuri, s.n. (înv.) Cât se poate încărca pe un cal; sarcină, povară.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de claudia
- acțiuni
Intrare: iuc
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)