IUBIȚÉL, -ÍCĂ, iubiței, -ele, s. m. și f. (Fam.) Diminutiv al lui iubit² (2). – Iubit² + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

iubițél s. m., pl. iubițéi, art. iubițéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink