IUBÉȚ, -EÁȚĂ, iubeți, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care iubește mult, care este pătimașă în dragoste. ♦ (Înv.) (Persoană) căreia îi place mult ceva, care este amatoare de... – Iubi + suf. -eț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IUBÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) și substantival Care iubește mult; pătimaș în dragoste. /a iubi + suf. ~eț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iubéț adj. m., s. m., pl. iubéți; f. sg. iubeáță, pl. iubéțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭubéț, -eáță adj. (vsl. lĭubĭcĭ). Vechĭ. Azĭ iron. Ĭubitor. Subst. Ĭubit, amant.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink