IÚȘCĂ¹ s. f. (Rar; în expr.) Iușcă de femeie = femeie șireată și plină de temperament. – Cf. femeiușcă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IÚȘCĂ², iuști, s. f. (Reg.) Bici; p. ext. Lovitură dată cu biciul. – Cf. biciușcă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IÚȘCĂ¹ f. 1) reg. Zeamă dintr-o mâncare lichidă (ciorbă, supă). 2): ~ de femeie a) femeie șireată; b) femeie plină de temperament. /<ucr. juška
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IÚȘCĂ² iúște f. reg. 1) Bici scurt și subțire; biciușcă. 2) Lovitură dată cu un astfel de bici. /Din biciușca
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IÚȘCĂ s. v. biciușcă, cravașă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IÚȘCĂ, iuști, s. f. 1. Sfârcul biciului. 2. Bici. 3. Femeiușcă. 4. Apă chioară. (cf. iuști; ultimul sens (4) derivă, după Bogrea și DAR, din ucr. juška = supă)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

iúșcă s. f., g.-d. art. iúștii; pl. iuști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭúșcă f., pl. ștĭ și ște (cp. cu cĭușcă și tușcă). Est. Șfichĭ, vîrfu bicĭuluĭ: caiĭ arșĭ de ĭușcă fugeaŭ (Sadov. Sămăn. 5, 1039). Lovitură orĭ plesnitură de șfichĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink